A ȚÂRÂI, pers. a 3-a țârâie – 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apă) A curge picătură cu picătură, producând un zgomot caracteristic. 2) A ploua mărunt și des; a țârțâra. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face ‘țârr.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt format din “țâr” + sufixul “~âi”
A ȚÂRÂI, țârâi, verb tranzitiv – reg. (ciorapi, haine etc.) A repara, refăcând țesătura cu acul; a țese.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba ucraineană “țiruvati”
