ȚURȚUR, țurțuri, substantiv masculin – 1. Sloi mic de gheață de formă prelungită și ușor ascuțită spre vârf, care se formează de-a lungul streșinilor sau pe ramuri, prin înghețarea imediată a apei care se scurge. Sursa: DEX ’09
Ț
Cum se pronunță: țuști
ȚUȘȚI, interjecție – (se folosește pentru a reda o mișcare bruscă și neașteptată a unei ființe care țâșnește de undeva). Iepurele ~ din tufiș. * A face ~ a se deplasa iute dintr-o singură mișcare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic
Cum se pronunță: țundră
ȚUNDRĂ, țundre, substantiv feminin – reg. Haină țărănească lungă, făcută dintr-o țesătură groasă de casă (împodobită cu găitane). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară “condra”
Cum se pronunță: țucal
ȚUCAL, țucale, substantiv neutru – Oală de noapte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba neogreacă: “tsukáli”
Cum se pronunță: țolinc
ȚOLINC, țolince, substantiv feminin – reg. v. ȚOL II. (Var. țolincă) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țol” + sufixul “~inc”
Cum se pronunță: țol
1. ȚOL, țoli, substantiv masculin – (în Marea Britanie, SUA și în alte țări) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 25,4 mm). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zoll” 2. ȚOL, țoluri, substantiv neutru, pop. – Obiect confecționat dintr-o țesătură groasă, folosit ca așternut sau covor. * A bate pe cineva […]
Cum se pronunță: țoi
1. ȚOI – substantiv masculin – reg. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; țiclete; scorțar. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic 2. ȚOI, țoiuri – substantiv neutru – Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută
Cum se pronunță: țocăit
ȚOCĂIT, țocăituri, substantiv neutru rar – 1. v. A ȚOCĂI. 2. Zgomot caracteristic, produs de o ființă care țocăie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din “a (se) țocăi”
Cum se pronunță: țoc
ȚOC, interjecție – (se folosește pentru a reda zgomotul produs în timpul sărutului sau al suptului). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic
Cum se pronunță: țoapă
ȚOAPĂ, țoape, substantiv feminin – fam. Femeie necioplită, prost crescută; țopârlancă; mitocancă; bădărancă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țop” + sufixul “~ă”
