A ȚINE, țin, verb – 1. tranz. I. 1. (obiecte sau ființe) A apuca (cu mâna, cu dinții etc.) nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2. (obiecte sau ființe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. * A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva).
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “tenere”
