A ȚINTUI, țintuiesc, verb tranzitiv – 1. A bate în ținte (pentru a prinde sau a fixa ceva). 2. fig. (persoane) A sili să rămână nemișcat; a pironi; a imobiliza. 3. A împodobi cu ținte.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt format din “țintă” + sufixul “~ui”
