A ȚIPA, țip – verb intranzitiv – 1. (despre ființe) A scoate țipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută
