A ȚISTUI, țistuiesc, verb – 1. intranz. 1. A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul “țist!”. 2. rar (despre gloanțe) A produce un sunet ascuțit și intens, străbătând aerul; a țiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt format din “țist” + sufixul “~ui”
