A URLA, urlu, verb 1. (mai ales despre lupi, câini, şacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete; 2. (despre persoane) A emite strigăte violente şi prelungi; a zbiera; 3. A cânta tare cu voce neplăcută (şi falsă); 4. (despre vânt, vifor) A produce un zgomot şuierător.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (Transilv.) a băuna, a răcni, a striga, a țipa, a zbiera, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge, vocifera, răsti, tuna (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: ululare (DEX ’09).
