A VÂNTURA, vântur, verb tranzitiv. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăştie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3) (moarea) A scoate din vas şi a turna la loc de câteva ori la rând; a pritoci. 4) A mişca într-o parte şi în alta; a agita. ~ căciulile în aer.
Sursa: DEX 09
Etimologie:
Cuvânt provenit din lat. ventulare (DEX 09)
