abator, abatoare substantiv neutru 1. Loc special amenajat (ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc.) unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii (și unde se prelucrează carnea proaspătă), sub control sanitar-veterinar.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: abattoir DEX ’09
