abitație, abitații substantiv feminin 1. științe juridice Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. 1.1. Dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care conferă titularului dreptul de a o folosi și a încasa chiria, fără posibilitatea de a o înstrăina. DEX ’09 DLRM MDA2 DN NODEX
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: [droit d’]habitation MDA2 DEX ’09
