ABSENTEISM substantiv neutru 1. Absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. 2. Absență permanentă și practic folosită mai ales de deputații aflați în opoziție, constând în neparticiparea la ședințele parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: absentéisme (DEX ’09).
