ABSTINENȚĂ, abstinențe, substantiv feminin 1. Faptul de a-şi impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc.; abstentiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul şi acumularea lui rezultă din abţinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abstinence și abstinentia (DEX ’09).
