ACCENT, accente, substantiv neutru 1. Pronunţare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunţare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuţit. Accent circumflex. Accent grav. Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunţare specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorităţii sau prin prelungirea duratei lui.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accent și accentus (DEX ’09).
