ACCEPT substantiv neutru Consimțământ scris pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţă, suma de bani din polită. Încuviințare, aprobare.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile germană și latină: akzept și acceptus (DEX ’09).
