ACCES, (1) accesuri, (2) accese, substantiv netru 1. Posibilitate de a pătrunde, drept de a ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. Cale (sau drum, şosea) de acces = drum care face legătura cu o şosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porţiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o şosea mai înaltă, pe uu dop etc. Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă şi care se repetă de obicei la intervale variate. Izbucnire violentă (şi trecătoare) a unei stări sufleteşti.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accès și accessus (DEX ’09).
