ACCESORIU, -IE, accesorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj., s.n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. Adj. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiții de fond şi de procedură comune.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accessoire și accessorius (DEX ’09).
