ACCIDENT, (1, 2, 3, 4, 6) accidente, s.n., (5) accidenți, s.m. 1. S.n. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. S.n. (Fil.) Însuşire trecătoare, neesenţială a unui lucru. 3. S.n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S.n. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. S.m. (Muz.) Alteraţie. Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. S.n. (Med.) Fenomen neaşteptat care survine în cursul unei boli.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accident și accidens, -ntis (DEX ’09).
