ACORD, acorduri, substantiv neutru 1. Întelegere, învoială, conventie etc. între două sau mai multe părti în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. Acord-cadru = întelegere între parteneri sociali, care serveşte ca model înţelegerilor ulterioare mai detaliate. Concordanţă, potrivire (în păreri, atitudini etc.). Aprobare, acceptare. Expr. A fi de acord să… = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeaşi părere (cu cineva). De acord! = bine! ne-am înţeles! (Pleonastic) De comun acord = în perfectă înțelegere. 2. (În sintagmele) Plată (sau salariu) în acord = (sistem de remunerare a muncii normate) în raport cu rezultatele obținute. Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depăşirea normei. Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei. (Concr.) Sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord. 3. (Gram.) Concordanţă (în persoană, număr, gen sau caz) a formei cuvintelor între care există raporturi sintactice. 4. (Fiz.) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie. 5. (Muz.) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puţin trei sunete, formând o armonie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și italiană: accord și acoordo (DEX ’09).
