ACT, acte, substantiv neutru 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se atestă un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc.; înscris. Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a activității umane; acţiune, faptă, fapt. Expr. A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoştinţă (de ceva); a afla. A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politeţe. A face un act de dreptate = a recunoaşte meritele şi drepturile unei persoane nedreptăţite. Rezultat al unei activități constiente sau instinctive individuale care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. 3. Diviziune principală a unei opere dramatice reprezentând o etapă în desfăşurarea acţiunii.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: acte și actum (DEX ’09).
