ACUSTIC, -A, acustici, -ce, adjectiv, substantiv feminin I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparţine acusticii (II 1), privitor la acustică. Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveşte la transmiterea vocii pe nave, în puturi miniere etc. Comet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepţionează sunete şi se înlesneşte perceperea lor. II. S.f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării şi recepționării sunetelor. Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) auditie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: acoustique (DEX ’09).
