AER substantiv neutru 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei şi care este absolut necesar vietăților aerobe. Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală şi folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obţinut cu compresoarele. Aer conditionat = sistem de ventilatie a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. Expr. A lua aer= a ieşi din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. Expr. A fi (sau a se simţi) ceva în aer = a exista semne că se pregăteşte ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situaţie critică, a nu avea nicio perspectivă. 3. Înfățişare, aspect, expresie. Expr. A avea aerul că… (sau să…) = a da impresia că… A-şi da (sau a-şi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: air și aer, aeris (DEX ’09).
