AFIRMATIV, -A, afirmativi, -e, adjectiv Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care contine o afirmaţie. Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când împrejurările sunt favorabile.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affirmatif și affirmativus (DEX ’09).

Autori

  • Bambu Raul
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.