AGHEASMATAR, agheasmatare, substantiv neutru 1. Vas liturgic (de metal) în care se tine agheasma. 2. Clădire vecină cu o biserică, destinată sfinţirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc la stropirea cu agheasmă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: aghiasmatárion (DEX ’09).
