ALAI, alaiuri, s.n. Mulţime de oameni care însoțeşte o ceremonie, persoană de seamă etc.; paradă, pompă. Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. Mulţime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. (Inv.) Suită care întovărăşea sau întâmpina un domnitor.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba turcă: alay (DEX ’09).

Autori