BALAMUC, balamucuri, substantiv neutru 1. (pop.) Spital pentru alienaţi mintali; casă de nebuni; ospiciu; 2. (fig.) (fam.) Gălăgie mare, însoţită de dezordine.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: ospiciu, hărmălaie, dezordine, neorânduială, răvășeală, zăpăceală (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: nume propriu: Malamuc (DEX ’09).
