echinocțiu, echinocții, substantiv neutru 1. Fiecare dintre cele două momente ale anului (20 sau 21 martie și 22 sau 23 septembrie), când durata zilei este egală cu a nopții. Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: équinoxe, lat. aequinoctium DEX ’09
