ECOTIP, ecotipuri, substantiv neutru 1. Grup de plante din aceeaşi specie cu anumite însuşiri ereditare proprii, formate datorită condiţiilor de mediu, prin care se deosebesc de alte grupuri ale speciei date din alt mediu; 2. (zool.) Rasă ecologică.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: écotype (DEX ’09).
