EDICUL, edicule, substantiv neutru 1. Mic edificiu (chioşc, pavilion) ridicat într-un loc public; 2. Construcţie uşoară care apără de intemperii o lucrare de artă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: édicule; limba latină: aediculum (DEX ’09).
