EJECTOR, ejectoare, substantiv neutru 1. Aparat pentru ejecţie; 2. Dispozitiv la armele de vânătoare care scoate şi aruncă din ţeavă tubul cartuşului.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: éjecteur (DEX ’09).
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
