ELEGANȚĂ, substantiv feminin 1. Caracter elegant; 2. Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins; 3. Distincţie în comportare sau în felul de a se îmbrăca.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: bun-gust, distincție, lux (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: élégance; limba latină: elegantia (DEX ’09).
