ENUNȚ, enunțuri, substantiv neutru 1. Propoziţie care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăţi; 2. (mat.) Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: formulă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: énoncé (DEX ’09).
