EPICENTRU, epicentre, substantiv neutru 1. Punct de pe suprafaţa pământului, situat deasupra focarului unui cutremur de pământ, unde intensitatea zguduirii este maximă; 2. Proiecţie pe suprafaţa pământului a centrului unei explozii nucleare; 3. (fig.) Parte esenţială în procesul desfăşurării unei activități, a unei acțiuni sau a unui eveniment.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: épicentre (DEX ’09).
