EPITAF, epitafuri, substantiv neutru 1. Inscripţie funerară făcută pe placa de la mormântul cuiva; 2. Poezie scrisă cu prilejul morţii cuiva; 3. (bis.) Bucată de stofă, pe care este reprezentată imaginea lui Isus Hristos mort; aer.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: epitaphion; limba franceză: épitaphe (DEX ’09).
