ESENȚĂ, esențe, substantiv feminin 1. Ansamblu de trăsături fundamentale, necesare, generale şi stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta să se deosebească de altele; natură internă a unui lucru sau a unui proces; 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și folosit în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: chintesență, natură, substanță, bază, fond (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: essence; limba latină: essentia (DEX ’09).
