ETOS, substantiv neutru 1. Ansamblu de norme şi idealuri morale specifice unui grup social sau unei epoci; 2. Parte a unui discurs în care se vorbeşte despre moravuri.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: moralitate (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: ethos (DEX ’09).
