EXCELENȚĂ, excelențe, substantiv feminin – 1. Caracter excelent; calitate foarte buna. 2. (în țările apusene) Titlu onorific, folosit și ca termen de referință, acordat ambasadorilor, miniștrilor și demnitarilor bisericești. * Prin ~ în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excellentia” și din limba franceză “excellence”
