EXECUTOR, executoare (~ori, ~oare), adjectiv și substantiv neutru – v. EXECUTIV. * ~ judecătoresc – persoană autorizată să execute hotărârile unei instanțe judecătorești. ~ testamentar – persoană care asigură executarea ultimei voințe a autorului unui testament.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “executor, ~oris” și din limba franceză “exécuteur”
