EXIL, exiluri, substantiv neutru – 1. Măsură represivă constând în expulzarea din țară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată față de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2. Situație a unei persoane supuse unei asemenea măsuri represive. 3. Plecare benevolă a unei persoane.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exilum” și din limba franceză “exil”
