JĂRATIC, jăratic: substantiv neutru, care înseamnă: Cărbuni incandescenți care ard fără flăcări; jar. • A sta (sau a ședea) ca pe ~ a) a fi foarte nerăbdător; b) a fi foarte grăbit. A mânca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare că arde (ca jăraticul); arzător; incandescent. Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: žaratuku
