lăcătuș, lăcătuși, substantiv masculin, 1. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice.
1.1. Lăcătuș-garaj = lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto. 1.2. Lăcătuș-montator = tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare. 1.3. Lăcătuș-sculer = tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor.
sinonime: șloagăr
Sursa: DEX 09
etimologie:
limba maghiară lakatos
