MAHMUR, -Ă, mahmuri, -re, adjectiv 1. Care este buimac de beţie sau de somn; în stare de indispoziţie provocată de beţie sau de nesomn; 2. (pop.) Care se află într-o stare de indispoziţie sufletească; lipsit de buna dispoziţie; posomorât; supărat.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: mahmur (DEX ’09).
