MAHMUR, -Ă, mahmuri, -re, adjectiv 1. Care este buimac de beţie sau de somn; în stare de indispoziţie provocată de beţie sau de nesomn; 2. (pop.) Care se află într-o stare de indispoziţie sufletească; lipsit de buna dispoziţie; posomorât; supărat.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: mahmur (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.