MANCO, substantiv neutru (fin.) 1. Lipsă de bani; deficit; 2. Lipsă de bani care se constată la încheierea unei operaţiuni contabile; 3. Pierdere la o marfă, mai ales datorită transportului.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba italiană: manco (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.