MÂNDRIE, mândrii, substantiv feminin 1. Sentiment al demnităţii şi onoarei proprii; 2. Sentiment de mulţumire cauzat de un succes, de o reuşită, de o victorie; 3. Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; măreţie; îngâmfare; înfumurare; semeţie; fală; fudulie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: mândru + suf. -ie (DEX ’09).


