MÂNDRU, -Ă, mândri, -e, adjectiv 1. Care are sentimentul demnităţii şi onoarei; demn; 2. Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; fudul; falnic; semeţ; măreţ; 3. Care este cuprins de un sentiment de satisfacţie (ca urmare a unui succes).

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: mondru (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.