MÂNER, mânere, substantiv neutru: Parte a unui obiect (uşă, vas, instrument, unealtă etc.) de care se apucă sau se ţine cu mâna.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: mână + suf. -ar (DEX ’09).
Donează pentru Asociația Audiodexa și sprijină proiectul nostru.
Descarcă aplicația AudioDex.ro pe dispozitivul tău Android:
MÂNER, mânere, substantiv neutru: Parte a unui obiect (uşă, vas, instrument, unealtă etc.) de care se apucă sau se ţine cu mâna.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: mână + suf. -ar (DEX ’09).