MÂNTUITOR, -OARE, mântuitori, -oare, adjectiv 1. Care mântuie de o situaţie grea; 2. Care mântuie de păcate.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: a mântui + suf. -tor (DEX ’09).
Donează pentru Asociația Audiodexa și sprijină proiectul nostru.
Descarcă aplicația AudioDex.ro pe dispozitivul tău Android:
MÂNTUITOR, -OARE, mântuitori, -oare, adjectiv 1. Care mântuie de o situaţie grea; 2. Care mântuie de păcate.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: a mântui + suf. -tor (DEX ’09).