MARAFET, marafeturi, substantiv neutru: (fam., pop.) 1. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; maraz; moft; naz; toană; capriciu; 2. Obiect lipsit de valoare; fleac; 3. Podoabă preţioasă; 4. (înv.) Capacitate de a lucra cu multă uşurinţă şi dexteritate; dibăcie; măiestrie; iscusinţă; pricepere.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: maraféti; limba turcă: marifet (DEX ’09).
