MEANDRU, meandre, substantiv neutru 1. Loc de cotitură (a unui drum sau a unui curs de apă); curbătură; sinuozitate; 2. Ornament arhitectural sau desen, format din linii ondulate, care amintesc de cotiturile unei ape curgătoare; 3. (fig.) Manevră iscusită prin care se maschează realitatea.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: méandre (DEX ’09).


