nălucitor, -oare, nălucitori, -oare 1) care năluceşte; care apare în minte neclar; fără contururi precise 2) fig. care impresionează prin ceva neobişnuit; frapant, sursă DEX09
Etimologie
Cuvânt provenit din a năluci + suf. ~tor, sursă DEX09
Tagged: cum se pronunta
