nărav, năravuri substantiv neutru, 1) (la persoane) obicei rău; apucătură. • a (se) învăţa cu nărav (sau a prinde la nărav) a) a se obişnui cu o acţiune nedorită; b) a însuşi o deprindere rea.2) (la animale) deprindere rea de a muşca, de a azvârli. Sursă DEX09
Etimologie
Cuvânt provenit din limba slavă: nravu, sursă DEX09
